Tatal meu abia iesit la pensie a venit la mine intr-o zi intr-o stare mai mult decit depresiva.Dupa o viata de munca intr-o functie cu raspundere si alergatura s-a trezit dintr-o data intr-o mare de liniste, nimeni nu il intreba nimic, nu trebuia sa mearga nicaieri si lumea parea sa functioneze perfect si fara ajutorul lui . Imi spunea atunci ca pentru el era ca si cind l-a pus cineva pe un scaun sa stea linistit sa astepte moartea .
Aveam copiii mici la vremea aceea si cum stateam acasa cu ei coseam goblen in timpul liber,abia primisem de la o firma un alt kit cu un goblen de cusut ce se numea "Mesteceni aurii".
-Ce-ar fi sa incepi sa cosi goblen?
S-a uitat la mine ca si cind as fi luat-o razna.El barbatul impozant ce mergea la birou mereu la patru ace,si in fata caruia multi au tremurat sa puna el mana pe ac sa coasa!!! Cred ca daca l-as fi intrebat bine nici nu stia cum arata un ac .In panica mea de a gasi o solutie sa il ajut nu am mai tinut cont de nimic .Am vorbit mult,am argumentat ,i-am aratat si l-a sfarsit a ramas ca va incerca sa coasa macar un mesteacan.
Spre seara ma suna mama :"-Nu esti zdravana la cap !Pai el o sa coasa goblen cind o zbura porcu'!In viata lui nu a tinut un ac in mana!"
Nu stiu cit timp a trecut si intr-o seara am primit cadou ...un goblen :"Mesteceni aurii"...cusut de tata .
A facut din lucrul la goblen un scop in viata si era mandru !
Pe cit parem de puternici pe atat putem fi de sensibili atunci cind ne lipseste un scop in viata .
Si totusi...porcul a zburat...!
Manati de situatia economica precara tot mai multi romani cauta de lucru in afara. Pe primul loc ca destinatie cred ca este Italia unde ,cel putin pentru femei este mai usor de gasit un post de munca. Discutind ieri cu niste prieteni am inteles ca sint foarte multi cei care pleaca la munca in Italia fara sa se informeze in prealabil care sint drepturile si obligatiile lor. Obligatiile in mare sint acelea de a respecta legile tarii incepand cu semnalarea catre autoritati a prezentei in localitatea unde doresc sa lucreze .
Ideal este sa nu accepte nimeni sa munceasca fara un contract de munca in regula dar stiu ca foarte multi romani o fac, multumiti ca au un venit. Putini dintre ei stiu ca si in cazul acesta angajatorul are obligatia sa ii plateasca drepturile corect-salariu,concediu ,al treisprezecelea salariu si la sfarsitul perioadei sa incaseze suma ce reprezinta"buonauscita" sau tratament fine raport de munca.
Salariu este reglementat in contractul national de munca unde sint stabilite toate normele ,el poate fi lunar sau orar.
Fiecare lucrator are dreptul pentru un an complet de munca la 26 zile lucratoare de concediu.
Al treisprezecelea salariu se plateste in decembrie de regula de Craciun si se calculeaza in baza retributiei anuale la care se adauga indemnizatia de "casa si masa"(pentru lucratorii conviventi").In cazul in care munca a inceput in cursul anului (nu din 1 ianuarie) se va plati suma ce corespunde perioadei lucrate.Pentru o luna lucrata incomplet se va plati doar daca s-au muncit peste 15 zile. Pentru cei cu plata la ore se inmulteste plata orara cu numarul de ore lucrate saptamanal se inmulteste cu 52(nr de saptamani din an) si se imparte la 12.De exemplu pentru un tarif de 7 euro pe ora si un orar de 25 de ore pe saptamana tredicesima este de 200 de euro pe luna.:7*25(ore)*52(saptamani)/12=758,33 euro
In cazul unui salariu cu plata lunara al treisprezecelea salariu este egal cu retributia lunara.In cazul in care se lucreaza in regim de conviventa(vitto e alloggio) la salariul lunar se adauga indemnizatia stabilita ca vitto e alloggio pentru ca aceasta este considerata parte din salariu dar este platita in natura.
TFR sau tratament fine raport de munca se plateste la sfarsitul perioadei de munca prin demisie sau concediere . TFR se plateste chiar daca raportul de munca se intrerupe in perioada de proba cu conditia sa se fi muncit un minim de 15 zile. D e altfel TFR se plateste si pentru perioadele cind s-a absentat pentru
-concediu,concediu medical,maternitate,concediu pentru casatorie. La calculul TFR se iau in calcul toate veniturile realizate -salariul ,prime,tredicesima,valoarea stabilita pentru indemnizatia de vitto e alloggio.Toate aceste venituri se aduna apoi se impart la 13,5 si se afla cota anuala de plata .Pentru anii anteriori se calculeaza pentru fiecare an in parte si rata inflatiei corespondenta fiecarui an(determinat si publicat de ISTAT). Pentru mai multe relatii cine pleaca sau este deja la munca in Italia este bine sa consulte ghidul lucratorului roman in Italia http://www.consulatulromaniei.it/it/images/pdf/ghid%20italia.pdf
Citeam azi dimineata "Milionarul mioritic"(http://milionarulmioritic.com/2008/11/21/investitiile-imobiliare-strategii-in-vremuri-de-criza-financiara/)a intr-un moment de confuzie , am niste bani blocati in niste proprietati si nu stiu ce decizie sa iau pentru ca din pacate la ora actuala nu imi aduc nici un venit. Sint sigura ca banii stau mai bine acolo decat la banca . Daca as vinde acum ,fata de pretul cu care le-am cumparat in urma cu citiva ani,exista un profit remarabil dar as fi in pierdere daca iau in calcul pretul la care s-ar vinde daca nu am fi in criza. Dificultatile economice au scazut mult preturile la proprietati si nu stiu cind isi va reveni piata si mai este un aspect demn de luat in seama. Eu nu sint un investitor calificat s-a intimplat pur si simplu sa cumpar pentru ca mi-a placut zona sau aveam niste bani si de teama de a nu ii risipi am cumparat o proprietate (nu foarte valoroasa atunci). Problema intervine ,pentru cei ce nu fac din asta o meserie ,atunci cind factorul emotional influenteaza deciziile. Una este sa cumperi de la bun inceput cu ideea de a investi niste bani alta este sa cumperi cu speranta a acolo doresti tu sa traiesti cindva. In primul caz daca e sa vinzi nu ai nici o problema in al doilea factorul emotional iti influenteaza modul de abordare a problemei. Dar daca obiectivul pe care il ai in minte e clar atunci si decizia pe care o ai de luat este limpede. Azi i-am multumit in gind lui Luca Dezmir pentru articolul scris pe..milionar.
Fac parte dintr-o familie care a fost destul de incercata de schimbarile aduse de regimul trecut si din pacate chiar si de cel actual. Dar in respectul deplin pentru lege ,ce ne-a fost inoculat de mici am stat cuminti in banca noastra si ne-am vazut de treaba desi de multe ori am cazut si ne-am ridicat. Dupa 1990 au venit insa o serie de legi care sa dea putin confort parintilor si bunicilor nostri indeajuns incercati de viata,doar celor care au mai apucat bucuria aceasta.Mama mea ,fiica unica a unor tarani basarabeni instariti nu a avut bucuria asta, s-a stins acum un an asteptand aceasta recompensa ca pe o scrisoare de dragoste de la tatal ei . Ca pe un semn ca viata ei ,a noastra chiar, ar fi fost alta daca lucrurile ar fi ramas asa cum le stia de copil.Dar asta e o alta lume,o lume pe care noi am intuit-o doar fara sa o cunoastem niciodata cu adevarat.
Bunicul nu ne-a povestit nimic niciodata ca si cand acea lume nu a existat .De la bunica stiu ca intr-o seara tarziu un cunoscut le-a batut la usa si le-a spus ca a doua zi vor fi ridicati si deportati in Siberia. In miez de noapte au incarcat intr-o caruta ce au apucat si au fugit spre o libertate ce i-a tinut incatusati pana la moarte.Au avut doar minima satisfactie de a mai pune o data piciorul pe pamantul natal ,pe locul unde, alaturi de casa lor mai ridicasera una,sa fie pentru fata lor.Si-au vizitat propriile case -ca turisti cu pasaportul in buzunar si aprobare de la autoritati - ce mare satisfactie!
Notificarile catre ANRP m-au obosit,mi se face lehamite si de asaltul celor ce vor sa-mi""cumpere"" dosarul cu doi lei.Le-as face eu cadou acest dosar daca as stii ca intr-o noapte le-ar bate cineva la geam si in toiul noptii si-ar lua in brate copilul adormit in patut si ar fugi in intunericul in care i-a aruncat lacomia.
Sau daca atunci cind isi vor comemora parintii va simti acut sentimentul neputintei asa cum multi parinti batrani din tara asta il simt acum.
Tatal meu abia iesit la pensie a venit la mine intr-o zi intr-o stare mai mult decit depresiva.Dupa o viata de munca intr-o functie cu raspundere si alergatura s-a trezit dintr-o data intr-o mare de liniste, nimeni nu il intreba nimic, nu trebuia sa mearga nicaieri si lumea parea sa functioneze perfect si fara ajutorul lui . Imi spunea atunci ca pentru el era ca si cind l-a pus cineva pe un scaun sa stea linistit sa astepte moartea .
