Interviu cu un fals peste sau gindurile mele pe malul marii

   De ce zici ca e un tip de societate diferita? Este doar in aparenta, este doar un alt tip de uniforma.

De cea veche fugeam toti de frica  unei vieti traite dupa un tipar unic si am ajuns aici unde de fapt este acelasi lucru dar cosmetizat cu reclame si culori mai mult sau mai putin atragatoare,dar esenta este aceeasi.Si logic vorbind nu ai cum sa tii sub control masele daca nu ii tii gramada,inainte ne tineau pe toti la meetingurile de partid acum la promotiile din mall.. In concluzie am ajuns sa consumam toti aceleasi produse de pe rafturile mall-urilor,sa  imbracam toti uniforma chineza in culori si forme diversificate,si asta ne da un maret simt de…libertate. Libertatea de a ne alege singuri culoarea coliviei !

  Asta a fost motivul pentru care ai decis sa traiesti in mare?Un fel de razvratire contra nimanui si tuturor?Fuga de o colivie invizibila?

  Nu, a fugi inseamna a dori sa te protejezi ,sa gasesti un loc unde sa nu poti fi gasit .Tu dupa cum vezi,daca m-ai cautat ,m-ai gasit.Eu nu am motive sa ma ascund de nimeni,dar am luat aceasta decizie pentru a trai asa cum imi dicteaza neuronii personali nu cei modificati genetic de orice canal tv sau o tata de cartier care  ti-a luat sufletul l-a facut ghem si in zece minute il ofera pe post de ciorapi trecatorilor.Fie vorba intre noi in ultima vreme intre cele doua variante nu prea era mare diferenta si nu am reusit sa inteleg daca tv-ul a creat tata sau invers.

Replica asta are ceva ofensator in ea,nu crezi?

Se poate ,dar asta e parerea mea si cred ca am dreptul sa o spun..sau nu mai este permis nici asta?

Eu cred ca ar trebui sa ne intoarcem la inceputuri sa vedem de unde am plecat ,incotro voiam sa ajungem ,cind si de ce am schimbat directia? Eu imi amintesc ,apropo de tv ca la inceput era un instrument colosal pentru educatie.Astazi din pacate efectul este invers.Si atunci te intreb cum sa nu decizi sa pleci,cum sa renunt eu la coloritul apelor,pestilor,plantelor…pentru ultima barfa de cartier?Viata mea este prea scurta sa o risipesc cu nimicuri.Sufletul meu tipa dupa culoare,forma…muzica…si sincer nu ma intereseaza ce a facut x sau y decat in masura in care are ceva important de comunicat umanitatii..

Sa revenim la societate..la urma urmelor sintem fiinte sociale de ce sa pierzi acest privilegiu?

Tu pui intrebarea in asa fel incat sa contina si raspunsul in ea…nu accept provocarea dar o sa incerc sa iti raspund asa cum gindesc eu.Dupa parerea mea nu este un privilegiu este doar un drept ca multe altele pe care le accepti sau nu.Si apoi ca sa spun adevarul m-am bucurat mult timp de acest privilegiu cum il numesti tu…pina intr-o zi cind am inteles ca este fals.Starea de normalitate este doar pozitia pe care o ocupi cind poti fi controlat de majoritate…dar stii bine ca majoritatea nu are intotdeauna dreptate.Poti fi cretin sau genial…dar atat timp cit nu iesi din rind esti bun…daca ai curaj sa gindesti pe cont propriu..se schimba situatia …devii incontrolabil…si atunci cea mai comoda pozitie pentru cei din jurul tau este sa te striveasca..asa scapa de o grija.Chestia asta din pacate e valabila in orice tip de societate si atunci singura solutie de supravietuire este sa devii…asocial.

Sincer sa fiu nu ma convinge foarte tare raspunsul..hai sa zicem ca te marginalizeaza societatea daca tu te autoexcluzi dar familia?

Pai familia –“celula de baza a societatii”functioneaza dupa aceleasi reguli dar la un nivel mai mic.Familia este parte a societatii si daca devii incomod are aceeasi reactie..decat sa te asculte sa incerce sa te inteleaga ii e mai usor sa iti dea una in cap si sa incheie povestea.Numai asa da bine in fata altora si iese basma curata din poveste.Uita-te inapoi in istorie un pic..daca un reactionar de orice tip ar fi fost el(comunist pe vremea regelui sau liberal pe vremea comunistilor)era arestat prima miscare era atacul la familie,daca familia se dezicea de arestat avea sanse de supravietuire daca nu-nu. Asta e,societatea functioneaza asa de sute ,de mii de ani si nu are de ce sa se schimbe acum.

Mda…mi-ai dat cit de cit o explicatie logica dar nu mi-ai spus un lucru.Ai vorbit de familie in general asta poate insemna mult sau putin.Familie sint si parintii dar si fratii ,verii,nepotii si cu ei poti avea o relatie mai mult sau mai putin apropiata .Nu mi-ai spus nimic despre copii.Ce tip de relatie poti avea cu copiii din moment ce tu traiesti in apa si ei pe pamant…pare o distanta ca de la luna la stele.

 Da ,asta este o intrebare destul de importanta(...nu am zis complicata ci importanta!)Eu nu stiu cum a fost pentru altii dar pentru noi copiii au fost ceva special.Vezi ,spun ceva…in loc sa fiu si eu ca toti oamenii si sa zic cadou,dar,minune sau mai stiu eu ce cuvant.Spun ceva pentru ca inca nu s-a inventat cuvantul care sa defineasca importanta lor pentru noi.Da,stiam ca ai sa sesisezi ca atunci cind vorbesc de copii spun”noi”,spun noi pentru ca pe vremea mea copiii se faceau in doi si amandoi ii iubeam intr-o masura care nu se poate explica prin cuvinte.Am fost putin extravaganti si cu copiii. Cand au crescut le-am dat aripioare si i-am lasat liberi,atat de liberi incat sa se formeze singuri asa cum doresc,sa traiasca atat in aer cit si in apa sau pe pamant..Daca am fi fost mai mult timp impreuna nu am fi facut decat sa ii deformam ,sa ii suprime egoismului nostru innascut de a ne dedubla in ei si asa i-am fi distrus.Fiecare trebuie sa fie liber sa faca propriile alegeri in viata si de cele mai multe ori familia ,din dorinta de a da bine la public ,este prima care distruge ce e mai valoros in tine.

Nu ma convingi,explicatia ta e data dupa modul tau de viata de acum dar ei au ales sa traiasca pe pamant intre oameni si desigur ca rationamentele lor sint facute dupa regulile de acolo.

Da asta este adevarat…dar asa cum spuneti voi..singele apa nu se face..si dupa un timp,sint sigura ca vor face experientele lor si vor intelege mai mult si pentru mine asta este suficient.In schimb daca ei au inca intrebari fara raspuns stiu ca atat timp cit exist fie ca sint pe pamant sau in mare…eu sint mereu la dispozitia lor  cu un raspuns.