Era intr-o duminica dimineata cand l-am gasit pe Bingo, schelalaind incet intr-o taraba goala din piata.Un pui de 6-7 saptamani abandonat la intamplare si scancetele lui aduceau a plans de copil . Nu l-am putut lasa acolo .Niciunul dintre noi nu s-a gandit ca ghemotocul ala smiorcait o sa ajunga un caine mare si frumos ,aproape ca un caine lup .Ce mai conta,cand se uita in ochii tai vedeai atata dragoste cum n-am vazut la oameni .
L-am dus la tara si Bingo a devenit vestit in sat . Ne simtea intoarcerea acasa de la mare distanta si nici un strain nu se apropia de gard de frica lui .Pe noi ne distra teama pe care o aveau satenii de el ,pentru ca fata de noi ,Bingo era plin de afectiune si niciodata nu ne-a dezamagit cu nimic.Pana intr-odimineata.
In zorii acelei zile sotul meu nu avea somn...era agitat si cand a iesit afara am auzit un urlet.Bingo ,zacea mort pe prag ,lipit cu totul de usa ,ca un ultim semn de dragoste pentru noi.A fost otravit de cine stie cine si el, fara sa ne deranjeze cu ceva a venit sa moara pe prag, in locul cel mai apropiat de noi .
Si asta s-a intamplat pentru ca uneori caiinii sint mai..oameni si oamenii sint...caini!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu