Piazza grande-o melodie italiana de succes si astazi

Lansata in 1972 pe scena festivalului de la San Remo,Piazza grande are si astazi succesul de atunci.Muzica este scrisa de Ron(Rosalino Cellamare) iar textul este compus de doi maestrii-Sergio Bardotti si Gianfranco Baldazzi.
http://www.youtube.com/watch?v=5eGCIoJCsnk&feature=fvsr
Se spune ca aceasta melodie a deschis usile spre succes lui Lucio Dalla cel care a interpretat-o pentru prima oara la San Remo,desi eu cred ca el ar fi avut oricum succes-are o voce extraordinara si stie sa o foloseasca cu mare inteligenta si sensibilitate. Eu o ascult de fiecare data cu aceeasi placere atat pentru melodie cit si pentru text.

Sfinti sa-mi plateasca pranzul n-am vazut
pe bancile din Piata mare
dar cind mi-e foame nu ai sa vezi
un comerciant ca mine!
Dorm in iarba si-am multi prieteni in jur
Indragostitii din Piata mare!
Stiu tot despre necazurile si iubirile lor
gresite sau nu!
   In felul meu si eu am nevoie de mangaiere
   In felul meu si eu am nevoie sa visez
O familie adevarata nu am
si casa mea e-Piata mare
De la cine ma crede iau dragoste si dragoste dau
atata cita am!
Femei generoase cu mine n-ai sa vezi
fur dragoste in..Piata mare.!
dar bine ca asa hot ca mine aici n-ai sa mai vezi.
    In felul meu as avea si eu nevoie de mangaiere.
    In felul meu as avea nevoie sa ma rog la Dumnezeu.
Dar niciodata viata mea nu as schimba-o.
In felul meu nu sint decit ceea ce am dorit eu.
Cearceafuri albe sa ma-nvelesc nu am
sub stele in Piata mare
Si daca viata ta nu are vise-iti dau eu.
Si daca nu mai e nimeni ca mine
As vrea sa mor in Piata mare
Avand in jur pisici fara stapan asa cum am fost eu!

MUSATISME

MUSATISME

Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.        Unii trăiesc gratis, alţii degeaba. Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală. De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită? Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact. În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează "vezi rândunelele se duc". Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune. O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui. Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare. De ce au militarii acte de stare civilă? Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai fost. Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi. Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut. Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.      E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva. Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare. Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa. Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă. Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în   vârful picioarelor. Femeile nu înşeală, compară. Lanţurile au redactat definiţia libertăţii. Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa. O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora. Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter. Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare. Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui. În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare. Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au. Amintirile unora se numesc remuşcări. Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când. Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit. N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat. Cu vremea să mergi în pas, nu la pas. Una e să crezi şi alta e să fii credul. Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici.. Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie. Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive. Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde. Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează. Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură? Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe . Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă. În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.         Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine. Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât. Când priveşti marea, gândul o ia în derivă. Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc. Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac. Noaptea, viteza gândului circulă în "ani-întuneric". Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine "exponat". Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi. Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi? Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri. Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi. Unui măgar, când îi spui asin, este ca şi cum în loc de "mă", i-ai spune "domnule". Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare."

ICARIA

 

foto realizate de PH:S.A. CATALANO

  foto realizate de PH:S.A.CATALANO

Cand am plecat la Agrigento ..aveam gustul unei intalniri cu istoria…(chiar daca la scoala evitam ora de cite ori puteam!).Auzisem ca Valea Templelor  face parte  din patrimoniul Unesco pentru umanitate dar mai mult de atat nu stiam.

   La intrare iti platesti cuminte biletul si dupa citiva pasi te trezesti intr-o alta lume.Coloanele templelor grecesti se inalta catre cerul de un azur impecabil iar orasul se vede intr-o parte ca o fotografie. Pare un tablou rupt de lume ,venit dintr-o alta dimensiune a spatiului si  timpului.Dar impresia nu dureaza mult…iti sar in ochi sculpturile lui Igor Mitoraj expuse aici si iti dai seama ca esti doar un turist intre doua lumi,intre antic si prezent. Vezi capete fara “capac “Icar cu aripa franta si coloane imense dintr-o lume fara macarale si atunci iti dai seama fara sa vrei ca mintea umana nu are limite. Daca ar fi avut coloanele nu ar fi fost ridicate si nimeni nu ar fi avut curajul  sa incerce sa zboare !

   Mai fac cativa pasi si raman fara cuvinte..o statuie impunatoare ma revolta si ma intristeaza in acelasi timp-Icaria. Perechea celui ce a avut curajul sa zboare intr-o perfectiune a formei si a ideii de zbor.

 Adica daca e un Icar de ce nu ar fi si o Icaria? Frumusetea trupului si a aripilor nu sint suficiente pentru a zbura …glezna Icariei este stransa ferm de o mana puternica…de barbat!

Iata de ce am auzit noi doar despre Icar!