In urma cu citiva ani am citit "Lettera ad un bambino mai nato"(Scrisoare catre un copil ce nu s-a nascut niciodata)si drept sa spun de cind am inceput sa o citesc nu am lasat-o din mana pina cind nu am ajuns la sfarsit. Incredibil cum o femeie reuseste sa aduca din adancul sufletului cele mai intime sentimente , ganduri si preocupari declansante in forul interior in momentul in care afla ca va avea un copil.
Dialogurile cu personajele cartii,povestirile catre fiul nenascut sint construite in asa fel incat sa atinga cele mai importante aspecte ale vietii,maternitatii si tema avortului vazuta din puncte diferite de vedere.Temerile unei femei confruntata cu propria responsabilitate cind decide sa aduca pe lume un copil si teama de conventiile sociale atunci cind ea e singura .
Epilogul,desi sugerat in titlu este construit intr-o maniera neasteptata pentru cititor.El ia forma unui proces (intr-un tribunal imaginar) unde cele sapte persoane importante in viata femeii se afla printre judecatori si martori iar fiul, adult acum, are in mana sentinta.Acest final are un simbure de suspans ca o intrebare indirecta adresata cititorului dar si o punere la punct a lucrurilor cu adevarat importante.Frica de conventiile sociale se finalizeaza cu intrebarea catre cititor - chiar esti in masura sa -i judeci pe altii? Iar sentinta pusa in mana fiului ne reaminteste inca o data ca el este personajul important doar el este in masura sa hotarasca vinovatia sau nevinovatia mamei. Judecata lui nu poate fi influentata de conventiile sociale...pentru ca ...nenascut fiind..el nu a fost contaminat de prejudecati.
Aceasta carte a fost scrisa in 1975 ca urmare a pierderii unui fiu de Oriana Fallaci mare scriitoare si ziarista de talie internationala. La noi nu a fost tradusa si sincer nu inteleg de ce.Eu consider ca pentru multi tineri ar fi benefic sa citeasca aceasta carte, i-ar responsabiliza in fata unor decizii importante de viata.
Eu am tradus aceasta carte pentru copiii mei, mi se parea o pierdere importanta pentru cultura lor sa nu o citeasca.Pentru a nu incalca legea, am cerut acordul editurii care are drepturi asupra acestei carti raspunsul a venit prompt "Va multumim pentru interesul acordat dar noi acordam drept de traducere doar editurilor nu persoanelor particulare". M-au pus in banca mea,nu sint un traducator autorizat ...sint doar unul pasionat de literatura .
Urmare a lecturii aceste carti,am citit aproape tot ce a scris aceasta mare scriitoare si ca modest pion al conventiilor sociale nu pot decat sa ii multumesc pentru ca...a existat.
luni, 28 februarie 2011
joi, 24 februarie 2011
Etnobotanicele si ceaiul de la bunica
Nu stiu cind au aparut asa zisele magazine de...etnobotanice dar stiu sigur ca ma deranjeaza denumirea. Cuvantul in sine ma duce cu gandul, ca om de bunacredinta, la ceaiurile bunicii, care la orice boala iti dadea intii un ceai de plante culese cu grija de ea insasi. Familia mea avea un adevarat cult pentru plantele medicinale si multe dintre ele au povestea lor .Cand iti dadea un ceai, bunica te lamurea si cu o poveste cum ca un var sau o matusa s-au vindecat asa...cu ceaiul pe care tocmai ti-l oferea. Apoi tu nu mai stiai daca ceasca pe care ti-o oferea cu dragoste, medicamentele sau doar soarta ti-au adus vindecarea. Dar de la bunica incoace din casa noastra nu lipseste niciodata sunatoarea, musetelul, galbenelele, menta si la loc de frunte - sovarful.http://www.ask-anything.net/
Sovarful l-a descoperit mama prin 1982, cind in urma unor analize a descoperit ca are ciroza hepatica si o batrana a sfatuit-o sa bea, pe langa medicamente, si cam 2 litri de ceai de sovarf. Au urmat 2 ani cu un regim foarte strict, tratament prescris de medic si ... foarte mult ceai de sovarf. Rezultatul a fost spectaculos, dupa doi ani analizele erau la parametri normali si pot sa spun ca mama a murit anul trecut, deci dupa 28 de ani. In fiecare an ne facem rezerve de ceaiuri si le apreciem mai mult cind plantele le culegem singuri.
De multe ori m-am gandit ce ingredient miraculos poate sa aiba o planta sau poate e doar o combinatie intre ceaiul in sine si starea de bine pe care ti-o procura afectiunea celui ce iti ofera o ceasca de ceai, cu speranta ca tie sa iti fie bine cu dorinta ca tu sa nu suferi.
Etnobotanicele nu au nici o legatura cu ceea ce am scris mai sus singurul sentiment (daca se poate spune asa) care a dus la deschiderea unor astfel de magazine este doar-dragostea de bani si aici nici o idee legata de suflet nu are ce cauta. Eu le-as schimba denumirea,le-as zice ... Magazine pentru prosti!
Pe wikipedia am gasit definitia celor doua cuvinte care formeaza numele acestor magazine si cred in continuare ca acest nume este si o ofensa adusa specialistilor din aceste doua domenii.
Un grup etnic (denumit şi etnie, din greacă ἔθνος, etnos, „popor”) este definit ca o colectivitate în interiorul unei societăţi mai mari, ai cărei membri au, în realitate sau presupus, origine comună, amintiri comune sau împărtăşesc acelaşi trecut istoric şi un punct de vedere cultural, asupra unuia sau mai multor elemente simbolice, ca un rezumat al poporului lor. Exemple ale acestor elemente simbolice sunt: sistemul de înrudire, înfăţişarea fizică, confesiunea religioasă, limba sau formele dialectale, afiliaţia tribală, naţionalitatea, fizionomia tipică sau alte combinaţii ale acestora.[1]
Botanica este ştiinţa plantelor – o ramură clasică a biologiei care stă alături de alte ramuri clasice ca: anatomia, histologia, biologia celulară, fiziologia şi virologia, cât şi de ramuri moderne ca: bioacustica, biochimia, biofizica, biogeografia şi biomatematica.
Sovarful l-a descoperit mama prin 1982, cind in urma unor analize a descoperit ca are ciroza hepatica si o batrana a sfatuit-o sa bea, pe langa medicamente, si cam 2 litri de ceai de sovarf. Au urmat 2 ani cu un regim foarte strict, tratament prescris de medic si ... foarte mult ceai de sovarf. Rezultatul a fost spectaculos, dupa doi ani analizele erau la parametri normali si pot sa spun ca mama a murit anul trecut, deci dupa 28 de ani. In fiecare an ne facem rezerve de ceaiuri si le apreciem mai mult cind plantele le culegem singuri.
De multe ori m-am gandit ce ingredient miraculos poate sa aiba o planta sau poate e doar o combinatie intre ceaiul in sine si starea de bine pe care ti-o procura afectiunea celui ce iti ofera o ceasca de ceai, cu speranta ca tie sa iti fie bine cu dorinta ca tu sa nu suferi.
Etnobotanicele nu au nici o legatura cu ceea ce am scris mai sus singurul sentiment (daca se poate spune asa) care a dus la deschiderea unor astfel de magazine este doar-dragostea de bani si aici nici o idee legata de suflet nu are ce cauta. Eu le-as schimba denumirea,le-as zice ... Magazine pentru prosti!
Pe wikipedia am gasit definitia celor doua cuvinte care formeaza numele acestor magazine si cred in continuare ca acest nume este si o ofensa adusa specialistilor din aceste doua domenii.
Un grup etnic (denumit şi etnie, din greacă ἔθνος, etnos, „popor”) este definit ca o colectivitate în interiorul unei societăţi mai mari, ai cărei membri au, în realitate sau presupus, origine comună, amintiri comune sau împărtăşesc acelaşi trecut istoric şi un punct de vedere cultural, asupra unuia sau mai multor elemente simbolice, ca un rezumat al poporului lor. Exemple ale acestor elemente simbolice sunt: sistemul de înrudire, înfăţişarea fizică, confesiunea religioasă, limba sau formele dialectale, afiliaţia tribală, naţionalitatea, fizionomia tipică sau alte combinaţii ale acestora.[1]
Botanica este ştiinţa plantelor – o ramură clasică a biologiei care stă alături de alte ramuri clasice ca: anatomia, histologia, biologia celulară, fiziologia şi virologia, cât şi de ramuri moderne ca: bioacustica, biochimia, biofizica, biogeografia şi biomatematica.
De pe Facebook
(O. Welles)
Cu alte cuvinte:Idiotii sint o inteleapta institutie a naturii care permite prostilor sa se creada inteligenti!
marți, 22 februarie 2011
Insotitori persoane cu handicap in somaj!!!!!!
Am o casuta pe Valea Buzaului si cum nu locuiesc acolo am marele noroc sa am alaturi o familie de vecini de exceptie care au grija de ea.Ca fiecare familie au si ei problemele lor dar cea mai grea este faptul ca au un baiat nascut prematur(acum are 20 ani) care are o lunga lista de deficiente care l-au incadrat in gradul 1 de handicap cu drept de insotitor deoarece nu este si nu va fi niciodata autosuficient-astfel ca mama a fost angajata de stat ca ingrijitoare .
Ieri i- am dat telefon intr-o doara sa vad si eu cum mai merg treburile acolo si raspunsul ei m-a lasat fara grai.De citeva zile bate drumul la oras sa se inscrie pe listele de somaj deoarece ...o masura pentru iesirea din criza a fost si aceasta...sa fie trecuti in somaj toti insotitorii persoanelor cu handicap major.Zile intregi pierdute la cozi infernale la primarie cind persoana asistata ramane de izbeliste...si bani luati de stat tocmai celor care au mai mare nevoie!
Poate gresesc-Handicapatul cel mai mare trebuie sa ia si banii cei mai multi!!!!
luni, 21 februarie 2011
lumanari decorative
Dintr-o joaca sau capriciu sau cine stie am incercat sa fac lumanari decorative .Nu stiu inca ce o sa fac cu ele cert este am fost multumita de rezultat desi recunosc mai am multe de invatat dar pentru inceput eu zic ca e bine. http://www.ask-anything.net/
duminică, 20 februarie 2011
intre furie si calm
Intre furie si calm
Sint atatea situatii in viata cind pentru un fleac ne iesim din fire si ajungem sa luam decizii gresite.
Cum ar fi sa reusim sa tinem in frau acest vulcan ce clocoteste in interiorul nostru..de unde a aparut el...cum poate fi controlat?De ce ne ameninta mereu starea de...verticalitate?Sper sa gasesc un raspuns ..poate chiar aici...
Click Here!
Sint atatea situatii in viata cind pentru un fleac ne iesim din fire si ajungem sa luam decizii gresite.
Cum ar fi sa reusim sa tinem in frau acest vulcan ce clocoteste in interiorul nostru..de unde a aparut el...cum poate fi controlat?De ce ne ameninta mereu starea de...verticalitate?Sper sa gasesc un raspuns ..poate chiar aici...
Click Here!
sâmbătă, 19 februarie 2011
Vizita Papei la Palermo
O sansa la care nici nu speram in lumea asta-am fost la 2 metri de॥Papa।E greu sa redai in cuvinte atmosfera din oras si emotia care te cuprinde cind dupa ore de asteptare in sfarsit il vezi..e la doi pasi de tine!Desi eram cu aparatul de fotografiat pregatit de o ora in momentul in care a trecut prin fata mea...imi tremurau miinile atat de tare incat..am fotografiat cladirea de vis-a-vis.Au urmat alte ore de asteptare si in sfarsit la intoarcerea de la slujba oficiata pe malul marii am reusit sa filmez.http://www.youtube.com/watch?v=fWGPWwFHO0A
Abonați-vă la:
Postări (Atom)