Tatal meu abia iesit la pensie a venit la mine intr-o zi intr-o stare mai mult decit depresiva.Dupa o viata de munca intr-o functie cu raspundere si alergatura s-a trezit dintr-o data intr-o mare de liniste, nimeni nu il intreba nimic, nu trebuia sa mearga nicaieri si lumea parea sa functioneze perfect si fara ajutorul lui . Imi spunea atunci ca pentru el era ca si cind l-a pus cineva pe un scaun sa stea linistit sa astepte moartea .Aveam copiii mici la vremea aceea si cum stateam acasa cu ei coseam goblen in timpul liber,abia primisem de la o firma un alt kit cu un goblen de cusut ce se numea "Mesteceni aurii".
-Ce-ar fi sa incepi sa cosi goblen?
S-a uitat la mine ca si cind as fi luat-o razna.El barbatul impozant ce mergea la birou mereu la patru ace,si in fata caruia multi au tremurat sa puna el mana pe ac sa coasa!!! Cred ca daca l-as fi intrebat bine nici nu stia cum arata un ac .In panica mea de a gasi o solutie sa il ajut nu am mai tinut cont de nimic .Am vorbit mult,am argumentat ,i-am aratat si l-a sfarsit a ramas ca va incerca sa coasa macar un mesteacan.
Spre seara ma suna mama :"-Nu esti zdravana la cap !Pai el o sa coasa goblen cind o zbura porcu'!In viata lui nu a tinut un ac in mana!"
Nu stiu cit timp a trecut si intr-o seara am primit cadou ...un goblen :"Mesteceni aurii"...cusut de tata .
A facut din lucrul la goblen un scop in viata si era mandru !
Pe cit parem de puternici pe atat putem fi de sensibili atunci cind ne lipseste un scop in viata .
Si totusi...porcul a zburat...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu